Cum, în ultima vreme, mă preocupă idei de amenajare a gradinii, am zis că e numai bun momentul să scriu și o recenzie a unui blog de profil. Trebuie să mărturisesc că nu am nici cea mai vagă noțiune despre arta grădinăritului, lucru pe care am de gând să îl schimb cât de curând, mai precis, chiar din această săptămână. Așa că, sunt convinsă că voi găsi informații prețioase parcurgând acest blog. Deci, să purcedem!

Având în vedere că de curând m-am mutat pe un alt continent, unde nu găsesc chiar toate legumele pe care mi le doresc, la orice piață, am dechis prima dată secțiunea Pregătirea terenului în grădina de legume. Am fost foarte plăcut surprinsă de migala cu care sunt tratate articolele. Tutorialele expuse aici sunt foarte bune pentru începători. Trebuie doar o bucată de pământ, niște unelte, semințe, timp și multă dăruire. Din păcate, sunt cam puține legume prezentate, însă, bune și astea. Eu o să încerc să plantez roșii, cele de aici sunt cam fără gust și gogoșari, pe care nu îi găsesc la piață… Oricum, îmi place că Maria nu face treaba pe jumătate și îndrumă grădinarul amator de la A la Z: materiale necesare, tipurile de pământ si îngrășământ de care este nevoie, momentul însămânțării, pregătire, udare, sfaturi utile și șmecherii.

Am gasit acest blog prin curtoazia bunei mele prietene, Cristina Blănaru. Cum degetele îmi erau amorțite, întrucât de foarte multă vreme nu mai simțiseră atingerea tastaturii, am zis că este un moment bun să scriu o mică recenzie. Ușoarele furnicături din palme și zâmbetul adus pe buze de citirea unui articol m-au convins definitiv.

Scorpia de serviciu. Un nume bine ales, care denotă vigilență. Mi-a plăcut.

Sper să nu greșesc, dar parcurgerea articolelor îmi sugerează că blogul este tinerel, cam de pe la începutul lui Gustar, anul de grație 2012. Mi-am zis că mai importantă este calitatea și m-am scufundat în citirea de-a fir a păr a articolelor publicate. Și le-am citit pe toate!

Scorpia din schemă, pe gustul meu, de altfel și pe care o suspectez că ar avea formație de jurnalist, ia în tărbacă și pe bună dreptate, colegii ziariști care cochetează cu limba română, fără preludiu și încălcând bunul simț al gramaticii native.

Am căutat mult un blog care să aparţină unei persoane publice, asta pentru a reanima categoria ,,Blog de vedetă’’ și pentru a ne îndeplini planul editorial propus. Deși am jurat că nu mă mai uit la vreun blog de vedetă mioritică, dezamăgită fiind de cele mai multe dintre ele, am oferit, totuşi, încă o șansă acestei categorii.

Și astfel, am dat peste blogul Danei Nălbaru, solistă în trupa HI-Q. Sincer, mai bine mă țineam de propriu-mi jurământ și ignoram această ,,categorie’’ de blogger-i care, aproape întotdeauna, n-au nimic concret de spus, de zis sau de comunicat. Asta reiese, cu toate că părerea mea este cu totul diferită. Tocmai ei ar trebui să fie izvor nesecat de subiecte, doar au o activitate care le oferă o expunere mult mai mare decât cea a blogger-ilor de rând…

Am dat peste Rezistența Urbană răsfoind blog-ul lui Groparu, iar primul articol citit, Hanul Verde, redescoperit!, m-a surprins într-un mod plăcut, prin faptul că este destul de documentat, cel puțin pentru un neavizat în ale urbanisticii şi arhitecturii. Blog-ul este unul colectiv și a luat naștere în 2007. Își aduc contribuția mai mulți autori, precum Raiden, Andy, Dominus și Mihai, cel din urmă fiind ,,înrolat’’ în decembrie 2011, iar blog-ul reprezintă o istorie urbanistică a Bucureștiului, cu precădere.

Da! Am râs! Mai bine zis, am făcut haz de necaz! Aşa cum îi şade bine românului.
Pe principiul „noi (românii – n.a.) nu ne mai facem bine niciodată”, nişte băieţi hâtri au hotărât să expună, celor care au cap să înţeleagă, o metodă originală de informare, sub forma unui cotidian independent de umor voluntar: Times New Roman. Publicaţia, chiar dacă se ocupă cu caterinca, respectă toate criteriile unei publicaţii serioase. Are şi un slogan: „Doamne, ocoleşte-i pe români!”. Mă rog, o fi el slogan, însă, subliminal, băieţii au dreptate!

Generalizând, românii trebuie evitaţi. Niciodată nu poţi şti dacă prostia, nesimţirea şi ignoranţa sunt virale. Şi mai bine te fereşti! Ca să nu avem discuţii! Revenind la publicaţia noastră, am observat, cu mare satisfacţie, că au categorii bine stabilite, în care ceea ce se anunţă, chiar se află! Găseşti ştiri sportive la rubrica specifică, politice la cea omonimă şi tot aşa, cultural, monden, social. Ştirile sunt scrise într-o manieră inedită, care îţi smulge zâmbete sau hohote, în funcţie de firea din dotare. Sunt prezentate actualităţi ale ţării în care trăim, puse ca un semnal de alarmă la adresa penibilităţii, minciunii, naivităţii şi prostiei care, din păcate, ne reprezintă, ca masă.

Sinceră să fiu, mi-au cam ruginit degetele de la ultima recenzie… Şi cum trebuia să încep de undeva, am zis să mă apuc să citesc blog-ul Analyze this. M-a atras, încă de la început, aspectul uşor romantic al temei, mi-a plăcut ideea de a ilustra pagina cu câteva fotografii originale, a căror sursă este citată.

Numele blog-ului m-a dus cu gândul, inevitabil, la filmul omonim. Apoi, căutând detalii despre autor, am aflat că Petruţa este psihoterapeut. Sper din tot sufletul ca ea să nu îndure situaţii similare doctorului Sobel şi să fie terorizată de acţiunile unui mafiot… capricios. Numele, chiar dacă nu este original, este foarte inspirat ales! Având în vedere meseria ei, eu aş crea o pagină specială problemelor de profil, cu articole şi păreri proprii legate de vastul domeniu al psihologiei.
Autoarea m-a câştigat imediat, prin articolele nu foarte lungi şi prin faptul că foloseşte diactrice. Am citit cu plăcere articolele ei, personale, scrise fluid şi ilustrând momente din viaţă, gânduri…